Lirismul e pentru cei ce stie

Wow…deci…wow.Priviti ce am gasit prin incursiunea mea literara de 2minute pe net:

prizonierii de Victor Vasilescu
Santem prizonierii unor tampiti
Santem prizonierii unor tampiti
Santem prizonierii unor mari tampiti!..


Nimic nu mai este pe pamant
Ceea ce a fost,nimic nu mai sant
Totul e murdar
Plange Maria la altar!...

Suntem prizonierii unor tampiti
Sntem prizonierii unor mari tampiti

Si mi-am pierdut ceva timp din viata incercand sa-l inteleg, dar pana la urma m-am prins despre ce vrea epava asta sa scrie.Despre neuronii lui. Priviti cum se zbate in propriul chin launtric (“nimic nu mai sant”) si cum invoca si personaje mistice (“Plange Maria la altar!..”) pt a denota totusi , mai mult decat o insiruire de imbecilitati.

Si asa , prin aceasta repetitie mirifica ,prin accentuarea cretinoida a propriului intelect si prin supletea versurilor(care si rimeaza..adica te rog…) , te face sa crezi ca a scris ceva adanc. Eu chiar cred ca e un virgin batran care tocmai si-a luat un picior in muie de la vreun manelist si acuma e cam frustrat. Si a vrut sa impartaseasca lumii cum i-a zbuciumat ala neuronii in cap cu o bucata bine plasata si cum a devenit el dintr-o data un geniu literar underground.

Am incercat si eu sa-i scriu o poezie , cum am invatat la gradinita.

Un tampit

Esti un muist prost si distrus

De se cruceste si Iisus

Si Dumniezo intreaba umilit

Pentru ala Te-ai jertifit?

Dar Tata , nu stiam ca el

Ma va atinge in eter

Cu vorbe pline de manie

Ca si-a luat-o in barbie.

Dar nu-i nimic Parinte

Sunt doar niste cuvinte

Nici el nu stie ce sa faca

Vezi Tu , el n-a atins vreo fata.

E bine-atunci se pare

Pamantul are o scapare

Ca n-o sa lase al urmasi

Salut oligofreni fruntasi.